Politrucul este acea specie, deloc rară în ultimul timp, care se umflă ca un broscoi crăcănat și orăcăie doar ca să-și audă glasul. Ca șef de partid, cârcoteala e meseria lui de bază și votează mereu fără scrupule împotriva intereselor comunității care s-a lăsat păcălită și l-a votat la un moment dat. Cei informați spun că nici măcar nu locuiește în comunitate, ci în alt oraș, iar alegătorii nu au fost atât de naivi, încât să nu conteze pentru ei.
Pentru el, discursul politic e doar orăcăială stearpă, la fel ca viața lui profesională: CV-ul lui e sublim, e admirabil, dar lipsesc cu desăvârșire realizările. Dacă a avut vreo firmă a falimentat-o, dacă n-a avut și a avut tăticul, n-a preluat-o că era de muncă. Și munca e neprofitabilă. N-a avut nicio funcție serioasă, eventual a fost sau este antreprenor la vreo fițuică virtuală de partid cu unul sau doi angajați gogomani, dintre care cel dintâi e el, ca să fie considerat manager și director general, dar și specialist în marketing.
De penalii care-l înconjoară in partid nu se dezice, chiar dacă sunt condamnați în primă instanță la închisoare cu executare sau au dosare pe rol cu acuzații grele de fraudă, corupție și trafic de influență. Ei sunt sponsorii din umbră, el e marioneta. El e ilustrarea proverbului „spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești” și-l recunoaștem relativ ușor: e ambițios și orgolios când e vorba de ros vreun os.
Nu este în stare să administreze o afacere personală profitabilă, dar visa la administrarea unui oraș. Si l-ar fi pus pe făraș, l-ar fi oferit „pe tavă” penalilor.
Altfel e modest, îi plac numai funcțiile tip sinecură, adică acolo unde, dacă nu curge, pică. Pic cu pic acest nimic a fost propulsat mai sus, pe locuri călduțe și bine plătite obținute prin lauda partidului. Funcții cu care se laudă, de parcă el, personal, ar avea vreun merit. Mai sus nu a putut, e cam mic pentru o căciulă mai mare, oricât s-ar căciuli la partid. Tupeismul lui e mare, căci de mai mulți ani încoace, gura nu-i mai tace, dar nimic pentru comunitate nu face. Acest politician guguștiuc transformat în politruc e habarnistul și pupincuristul de serviciu al partidului. Nu are idei, are doar o obsesie: singura lui erecție intelectuală este să candideze și, masochistic, să piardă de fiecare dată.
