Crăciun în Săcelele de odinioară

”Oricât de mari și de multe le-ar fi fost grijile, mocanul se făcea luntre și punte și de sfintele sărbători ale Crăciunului venea la ancestrala-i vatră… Zilele dinaintea Crăciunului, cu mic cu mare, nimeni nu cuteza să se abată de la datina postului, se spovedeau, se cuminecau și uitau supărările… și cereau creștinească iertare… . Așteptarea colindelor rămâne aspectul care marchează emoțional declanșarea atmosferei de Crăciun. Era de neconceput intrarea în marea sărbătoare fără momentul colindelor…Amintirile mă însoțesc la dimineața zilei de Crăciun când familiile mocanilor, în corpore, se îndreptau spre biserică, gătiți în deosebit de frumoasele și elegantele straie de sărbătoare…. Ziua întâi de Crăciun, conform datinei, o petreceam în familie, gustând din plin farmecul reunirii ei în plin, închinând cu vin bun din viile Odobeștilor sau din Valea Călugărească, gustând strașnicele sarmale, friptură de porc, cărnați și cârtaboși, având grijă să le alternăm cu gogoșari și castraveți murați crănțănitori, dar și cu lapte gros de putină pe care mocanii îl considerau delicatesă ce nu putea lipsi de la masa de Crăciun.”
Dimitrie Cazacu – ”O carte pentru săcelenii mei”