Cum a ajuns fiul unui oier din Turcheș unul dintre cei mai mari comercianți ai României

210

Bucur Bunescu a fost considerat unul dintre cei mai mari comercianți pe care i-a avut România. S-a născut în anul 1876 lângă Braşov, în satul Turcheș sau Türkös, pe vremuri, unul din cele şapte sate care s-au unit sub numele de Săcele, în 1950.

De la băiat de prăvălie la ”asociat” cu patronul

Tatăl lui Bucur era oier. În 1887, ajuns în Dobrogea la traversarea Dunării, bacul pe care era îmbarcat s-a răsturnat şi oierul a murit. Cu el și turma de mioare. După această tragedie, Bucur, care avea doar 11 ani, a luat drumul Bucureștiului. Singur și dezorientat a început să-și caute de lucru pentru a câștiga o pâine. Așa a intrat ca băiat de prăvălie Ia comerciantul Nicolae Popp.

Conform unui document prezentat de Muzeul București, sub semnătura lui George H. Mărculeţ, “munca prestată de Bucur în prăvălia lui Nicolae Popp, priceperea dovedită în negustorie, au făcut, se pare, o impresie deosebită patronului, care, după câţiva ani buni, la începutul anului 1900, hotărăşte să îl ia ca asociat pe fostul lui băiat de prăvălie, deşi între ei era o diferenţă de vârstă apreciabilă.

Astfel, la 29 aprilie 1900, ia naştere Asociaţia în nume colectiv «Popp&Bunescu»”.

Stofe, lenjerii, covoare și perdele

Zilele trec, relația dintre cei doi se cimentează, afacerile cresc, iar ei cumpără terenuri și spații comerciale în centrul orașului. În iunie 1929, Bucur înaintează Primăriei Municipiului Bucureşti cererea de autorizare a  unei noi construcţii.

Așa se ridică «Magazinul Popp&Bunescu», care începe comercializarea de stofe, pânzeturi, lenjerii, articole de galanterie, covoare sau perdele.

“Clădirea are subsol, parter şi şase etaje, ultimele două etaje având retrageri. Arhitectura faţadei nu surprinde în mod deosebit: simplitate, funcţionalitate, marcarea puternică a orizontalelor, conform principiilor arhitecturii moderne a epocii. Este interesantă prisma verticală de sticlă, luminată noaptea, cu rol de reclamă, pe care se putea citi Popp&Bunescu”, este descris magazinul în cartea “Personalități bucureștene”.

Șocul confiscării magazinului fără explicații

La începutul anilor ’30, Nicolae Popp moare, fără să se știe împrejurările, iar Bunescu continuă afacerile. Ele merg din ce în ce mai bine.

Fostul băiat de prăvălie continuă să cumpere zeci de clădiri și terenuri. Până în 1939 nu există nicio imagine cu magazinul din centrul orașului.

Vine 1948 când, ajuns la 72 de ani, Bunescu află că magazinele Popp&Bunescu vor aparține statului! Naționalizarea în forma ei pură și dură.

Decizia a aflat-o chiar în biroul său, după ce un grup de bărbați a trântit ușa de perete și a făcut anunțul. A fost momentul în care “Magazinul Popp&Bunescu” s-a transformat în “Magazinul București”.

L-a refuzat pe Dej, spunându-le apropiaților că ”e culmea tupeului”

Până în 1950, Bunescu a continuat să plătească impozit pe clădirile confiscate de stat, iar marele lui noroc a fost că nu a fost arestat, așa cum a pățit-o fratele lui, Nicolae, imediat după naţionalizare.

Bucur a fost dat afară din casa în care locuia cu soția și familia fiicei sale, de pe Bulevardul Kiseleff și trimis în două camere cu chirie pe Bulevardul Hristo Botev. Tot în august 1948 i se confiscă şi casa din Sinaia.

Conform lui George H. Mărculeţ, “în anul 1962, potrivit relatărilor membrilor familiei, Bucur Bunescu, în vârstă de 86 de ani, dar sănătos şi deosebit de activ, primeşte o scrisoare din partea lui Gheorghiu-Dej, prin care acesta îl solicita să îi fie consilier pe probleme comerciale. A refuzat, considerând propunerea drept «culmea tupeului»”. Se stinge din viaţă trei ani mai târziu, pe 20 septembrie 1965, la 89 de ani.

Comments